Bulă în tranșee cu un camarad

Război.

Bulă nimerește cu un camarad de-al său în tranșee.

Camaradul lui Bulă sus, trage, se apleacă, încarcă arma, iar sus, iar trage, și tot așa...

Bulă stă ghemuit într-un colț, speriat foc.

Camaradul lui Bulă iar trage, împușcă, se apleacă, încarcă arma, iar trage.

Bulă se apropie târâș de soldat și întreabă:

– Vasile, cum pute sângele?

Acesta unde face:

– Dă-mi pace, nu vezi că sunt ocupat...

– Zi-mi, măi, cum pute sângele? – strigă Bulă.

– Ție îți arde acum de gusturi, zice camaradul lui Bulă, și iar își vede de împușcat.

Unde Bulă face enervat foc:

– Zi-mi, măi, cum pute sângele, că nu mai pot.

Vasile, săturându-se de el, îi zice enervat:

– A c*c*t pute sângele.

Unde Bulă se liniștește, și îi spune lui Vasile, cu o voce tristă:

– Auzi, Vasile, mie mi se pare că m-au rănit.