Bulă pe cămilă prin deșert
De vreo două săptămâni, Bulă mergea prin deșert pe o cămilă.
Rămăsese fără apă, fără mâncare și suferea îngrozitor din cauza căldurii.
La un moment dat, trece unul, fugind, pe lângă el. Mai merge, ce mai merge și vede pe altul alergând. Și tot așa.
La un moment dat, se ia după unul și îl întreabă:
– De ce fugi dom’le în halul ăsta?
– Lasă-mă dom’le că fug.
– Păi văd, dar de ce?
– Păi alergând, se formează niște curenți în jurul meu, care fac răcoare și nu mai sufăr de căldură.
– Interesantă idee! își zice Bulă.
Se suie pe cămilă și o îndeamnă să meargă mult mai repede. Și într-adevăr se face mai răcoare. Și merge el așa un timp, iar apoi cămila cade lată jos de oboseală.
Se uită Bulă la ea, încearcă să o scoale, nimic.
– Hmmm, își zice el, se pare că a înghețat de tot.