Bulă și Ștrulă se întrec până la magazin

Mama lui Bulă îl trimite pe el și pe Ștrulă să meargă până la magazin. Bulă zice:

– Băi Ștrulă, hai să ne întrecem până la magazin, dar tu pe o stradă, eu pe alta.

– Bine. Tu mergi pe asta cu biserica și eu merg pe asta cu cimitirul!

…

Bulă ajunse în dreptul bisericii și își zise să îl vadă pe Ștrulă, dacă a ajuns la magazin. Ajunge sus, în turlă, și îl apucă treaba mare, da' rău de tot.

În timpul ăsta venea preotul cu câțiva credincioși, care voiau să intre în biserică și care se rugau:

– Ce ne dă Dumnezeu nouă, ce ne dă Dumnezeu nouă?

… Și cum Bulă nu se mai putea ține… POC! Cade în fața credincioșilor… ce face Bulă!

Preotul, resemnat, spune din nou:

– Și ce vom da noi înapoi, ce vom da noi înapoi?

La care Bulă:

– Păi… niște hârtie, ca să mă șterg, dacă se poate!

…

Între timp, Ștrulă…

– Băi, dar drumurile de la cimitir și biserică se întâlnesc în același drum. Ia să îl sperii eu pe Bulă când o veni…

Se așază lângă un mormânt neterminat… și așteaptă… și așteaptă…. până îi vine să urineze.

În groapă era un om de-abia înmormântat, al cărui spirit se ruga:

– Doamne, dă-mi apă sfințită ca să înviu din morți, Doamne, dă-mi apă sfințită!

Și… începe să picure urina lui Ștrulă…

El mai zice:

– Doamne, cum să te răsplătesc?

La care Ștrulă:

– Păi, dă-mi cureaua, că mi-a căzut în groapă…