Bulă supărat după jocul de pac-pac

Juca Bulă într-o zi pac-pac și pe seară când a mers acasă tatăl său l-a văzut foarte supărat așa că îl întrebă:

– Da' de ce ești trist, Bulă dragă?

– Păi uite, tati, azi jucam pac pac cu băieții și toți aveau pistoale și puști, numai eu nu, și din cauza asta luam tot timpul bătaie.

– Uite, Bulă, promit că am să îți fac și ție o pușcă cum nu a mai văzut și avut nimeni în lume…

Zis și făcut. A doua zi tatăl îi dă lui Bulă o pușcă meseriașă rău de tot. Bulă era în al nouălea cer.

Și se duce Bulă cu pușca meseriașă. Și din ziua respectivă Bulă era ruler la pac pac; cum vedea omu' zicea: „Puschi-puschi pac pac” și adversarul cădea jos. Fraguri cât se poate, era temut de toți. Și așa trece copilăria și merge Bulă în armată. Bineînțeles că ia și pușca și la fel ca până atunci Bulă la trageri numai ce zicea „Puschi-puschi pac pac” și ținta din poligon era ciuruită de gloanțe. Superiorul vede și îl ridică în grad pe Bulă și îl ține minte. Tot atunci izbucnește războiul și superiorul lui Bulă își amintește de el și îl trimite pe front. Pe front Bulă ca de obicei făcea ravagii: „Puschi-puschi pac pac” și adversarul cădea jos. Îl observă superiorii și îl ridică din nou în grad. Îl trimit în prima linie pe Bulă. „Puschi-puschi pac pac” și adversarul jos.

Ei bine, într-o zi se întâlnește Bulă cu o divizie de tancuri. Bulă ca de obicei: „Puschi-puschi pac pac” și tancu' sărea în aer. La un moment dat dă Bulă peste un tanc meseriaș nu glumă. Ca de obicei Bulă: „Puschi-puschi pac pac” și se aștepta să sară tancu' în aer, dar tancul nimic. Bulă din nou: „Puschi-puschi pac pac”. Tancu' tot nimic. Bulă din nou: „Puschi-puschi pac pac”. La faza asta scoate unu' capu' pe turelă și zice: „Tanchi-tanchi bum bum”.